dualitate

Dimineata. Ma trezesc; este abia 9 AM ceasul. Parasesc patul si deschid laptopul; intr-o clipa un val de epinefrina imi invadeaza corpul. Inca una din zilele agitate ma asteapta, iar eu nu ma impotrivesc.

Adrenalina. Desi nu realizam avem zilnic parte de acest hormon, fie ca suntem la volan, pe strada, ne certam cu cineva, sau chiar facem dragoste. Este omniprezent; difera doar cantitatea in care este eliberat. Eu sunt dependent de EL,iar in lipsa lui devin placid, pierzindu-mi interesul pentru tot ce ma inconjoara; acest moment ma face sa-mi doresc un singur lucru: STRES.

Acum regret ca am rostit acest cuvant, deoarece am trezit inca o data personalitatea mea dependenta de epinefrina, acel personaj scarbos ce ofera vieti dualitate.

Kiwi. Simpla rostire a pseudonimului incepe sa ma irite.

„- Astazi ce doresti Kiwi?

- Ce doresc?! Vrei sa spui ce primesc!

- Nu trebuie sa devi recalcitrant, doar raspunde intrebarii.

- Tu nu esti satul sa petreci timpul ca orice prost , conectat la messenger, continuu sa vizitezi aceleasi site-uri de agatat. Trezeste-te si revino la realitate fratioare.

- Ce te face sa crezi ca nu sunt destul de realist? Oare nu eu sunt cel care mereu te scoate din toate problemele pe care le creezi; din toate certurile inutile pornite de dragul de a-ti diversifica ziua?

- Sa-mi diversific eu ziua?! Toate le fac cu un singur scop: de a te pune in legatura cu realitatea baiete, de a te resocializa cu lumea.

- De ce am nevoie de resocializare? Am destui prieteni cu care vorbesc zilnic, cu care am atatea proiecte in desfasurare.

- Dar macar cu unul din acei tovarasi vorbesti „face2face”, sau vre-un proiect a iesit vre-o data afara din calculatorul tau?

- Dar de ce totul trebuie sa se rezume la intalniri tet-a-tet, si orice proiect trebuie sa fie palpabil.

- Fratioare, tu esti nebun. Daca nu este real, atunci ce scop are?? Iar tu spui ca nu este necesar sa iei contact cu persoanele? Nu observi ca ai devenit un incuiat, blocat in sfera ta virtuala? Este timpul sa te schimbi. Un nou sens vietii tale.

- Dar nu vreau alt sens. Acesta imi convine si nu il voi schimba!

- Daca tu nu ai de gand sa iti schimbi stilul de viata de buna voie, ti-l voi schimba eu, fortat. Pentru asta m-ai creeat, eu sunt partea ta negativa fara de care nu ai putea exista. Accepta-ma de buna voie. Alta alternativa nu exista. Ne auzim mai tarziu. Socializeaza !

A plecat, iar eu ca in fiecare zi, ma feresc in orice moment al zilei sa nu-si faca simtita inca o data prezenta. Eu si el, noi, unul si acelasi ; atat de diferiti si totusi in imposibilitatea de a trai unul fara celalalt.

Sunt intreg, si totusi nu sunt!