ea

Gara.

Ora : 16:23

Un culoar lung pavat cu marmura galbena, tocita de atata amar de vreme si puhoaie ce i-au calcat stalucirea de odata. Acum nu a mai ramas decat un asfalt pigmentat. Pe margini strajuiesc parca asemeni unor soldati in Garda de Onoare primii stalpi cu lumina artificiala montati vreodata in orasul asta secatuit de vlaga si uitat de lume.

De jur imprejur bancute scorojite de soare si batute de vant. Culorile ce le-au vopsit odata acum se vad strat cu strat. Sunt prea vechi sa mai sustina pe cineva.

Pe peronul stropit din plin de razale soarelui de mai, Ea asteapta. Totul se desfasoara atemporal, timpul nu are aceiasi esenta atunci cand astepti. Parca nu mai are rabdare. Asteapta un El sau se asteapta pe sine ,asteapta de cateva ore sau poate chiar de ani .Nici ea nu stie.La inceput crezuse ca asteptarea asta avea sa fie teribila.Dar nu.Nu era teribila .Numai ca intr-un fel era poate mai rau.Este interminabila si sumbra.Timpul pierduse masura.


Linistea ce invaluia tabloul se spulbera odata cu zgomotul pasilor lui apasati.El, un copil inchis in corpul barbatului ce se vrea matur.Grabit, intotdeauna in criza de timp si cu prea putin interes manifestat pentru lumea din jurul lui. Trecea prin gara nepasator, neatins de frumusetea ei, de o inocenta ce numai o copila o poate afisa.Insa timpul avea rabdare, vroia ca El sa se trezeasca.

Tresarii si de odata in fata lui se arata Ea. Imagine simpla ea invelita de o rochita alba, vaporoasa ce-i ascundea pantofii rosii. In mana stanga legana suav o umbrela.Ea isi ridica ochii din pamant cuprinzand cu ei necunoscutul.O privii indelung adulmencandu-i misterul. Pentru cateva clipe totul ingheta in mijlocul lui mai. Ei doi prinsi intr-un desen, El admirand, ea neatinsa de privirea lui. Fiecare pas al lui parea acum o vesnicie si totusi cu fiecare pas parca ea il cunostea mai mult, il vedea mai bine. Nu mai parea un necunoscut intr-o gara. La capatul peronului pasarelele ce se jucau in cismeaua sparta raman surprinse in zbor, band apa, zburlinu-se. El se apropie, Ea din ce in ce mai sigur se indragostea de el. Un fotograf cu experienta ar fi scos din acest cadru fotografii cat pentru o viata de experienta, fiecare altfel, unica in felul ei. Si totusi nu se intampla nimic, El trece mai departe, ea il uita si totul isi reia cursul firesc. Soarele lasa asupra peronului razele lui bogate, marmura sclipeste pe alocuri, pasarelele isi continua joaca si cei doi vor ramane cu amintirea.

Undeva intr-o gara am vazut-o pe Ea. Frumoasa.

Undeva intr-o gara. Ora 16:24