3 iulie 2008

subtil

Scris altfel.

In dimineaţa asta m-a izbit trăirea gri ce plutea pretutindeni. Nimic nu avea culoare. Totul era inecat într-un gri cu tentă de ceva. Parcă şi gândurile , atât de simple , erau pline de praf. M-am azvarlit in nepăsarea luminoasă. Aşteptam inserarea ca pe cel mai apetisant venin. Timpul a trecut ca un gand. Lumina farurilor , grăbind către mine s-a împiedicat de stâlpi şi m-a improascat cu valuri de pâlpâire. Pe asfalt, umbra ei se pierdea în urma de gri lăsată de amintire. Te-am întâlnit pe o pană de gând. Te pierdeai tiptil prin rămurele de raţiune. M-am aprins cu sclipirea ta. Apoi, ţi-am ascultat neliniştea ce-o lăsai să se prăbuşească pe asfalt, nelinişte ce aluneca din ochii tăi de catifea. Mi-ai şoptit imbatari reci de lămurire, şi m-am sufocat de oglindirea lor. Din suflul pur, tresăltare plină de trăire, mă topeam într-o mocirlă de un banal şi crud bun simţ. M-am trezit singur. Doar eu, restul era un fundal:ecou , o şoaptă şi-un pastel cu luna plină. Mă contopeam şi mă inţepam în simţăminte de cristal , simţăminte domolite în gânduri vechi pline de naftalină. Apoi am auzit brutalul sacadat al cuielor bătute în idealul meu. Rugina lor, rece şi plină de raţional, s-a strecurat tiptil printre fragmentele frante. Ieri am participat la inmormântarea sufletului meu.

cred că am exagerat . ar trebuii să fiu mai simplu..

Un comentariu:

Anonim spunea...

pfuu .mi-o placut bah om .