Un suflet.

Statea ghemuit langa mine.Tremura.Poate din reflex sau din orice alt motiv pe care nici macar el nu-l stia.

Cine sunt eu?Cine e el?Cine suntem noi? Noi ..?Nici nu stiu de ce acceptase sa mi se confeseze ,sa dea jos valul ala imaginar dupa care se ascundea,sa retraiasca sentimente puternice,dureroase care puteau oricand sa-i bantuie din nou fiinta proiectandu-l intr-o alta lume.

Il priveam .Era un sentiment straniu .Nu mai simtisem astfel niciodata.

Teama.Compasiune.Dragoste.Durere.

Chipul lui contorsionat si plin de cearcane infiora chiar si pe cel mai rece individ.Tanar ,dar batran.Isi lua fata in palme si ofta profund.Ma privii in ochi pentru prima data .Fior.Observai o cuta adancita in fruntea sa marcandu-i tineretea pierduta,plina de asteptari,chinuri.Agonie.Extaz.Agonie ..

Greu de crezut cum drogurile ii distrusesera in asa hal copilaria.Greu de crezut pentru cineva ca mine.Oricine iti poate insirui cateva cuvinte alese si bine gandite referitoare la prafurile astea cu miros de fericire ,liste fara sens care nu-ti trezesc interesul ,riscuri si pericole.Numai atunci cand ai in fata rezultatul acestei placeri amagitoare ,intelegi cu adevarat gravitatea lucrurilor.

Realitate si nebunie.Durere si orgasm.Granita.Alb.Gol.

Fusase copil.Probabil un copil prea curios si naiv.Si curiozitatea asta nebuna aproape ca l-a costat viata.Nu de putine ori incercase sa opreasca durerea ..ca un las.”Da.Sunt un las.Si ..?Prefer sa dispar brusc decat sa mi se scurga viata picatura cu picatura intre patru pereti albi si goi.Moartea nu e nimic grav.Doar o simpla schimbare de greutate,de consistenta.Este intr-un fel viata,dar o viata fara griji si nelinistea de a fi intr-un echilibru instabil.Perfectiune.Cu totii tindem spre asta.Chiar si tu ..”

Vroiam sa-i explic ca nu-i asa,vroiam sa-i schimb mentalitatea asta ,vroiam sa-i insuflu optimismul meu ..atat de mult vroiam sa-l protejez .Dar parca uitasem totul ,iar sentimentul asta de vinovatie ma coplesea. .Nu eram in stare sa-l ajut.

Dupa un timp foarte lung probabil,primul sau gand fu ca va muri.Dupa ce se gandi mai bine ,i se paru chiar ca murise.Iesea incetul cu incetul la suprafata,dintr-o stare de oboseala confuza.Plutea ,simtindu-se usor si lipsit de densitate.Se diviza aidoma unui amestec de ulei si apa care se separa in doua.Pe de-o parte simtea o eliberare ,o usurare infinita,iar pe de alta parte era inca greoi,haotic,opac,cleios.Un mic efort si avea sa strapunga stratul subtire care il mai despartea de alta lume.Avea sa deschida ochii si sa dea de lumea asta.

Dar ochii nu-i mai apartineau,in corpul sau o transmisie de comenzi nu mai functiona.Si apoi,dintr-o data,avu viziunea unei intinderi livide.Lucrul asta nu-i era prea clar.Era asemenea unei materii foarte fluide care putea lua orice forma.Un suflet ..Devenise un suflet.

Si am plecat ..