Maini tremurande cauta in intunecimi sunetul de ieri. Acorduri sfioase de chitara trezesc din somn semiobscuritatea .Un om si o chitara .Nu .Un artist si o chitara .
Sfarsise prin a nu mai fi decat un zgomot monoton caruia nu-i mai dadea nimeni atentie .Zgomotul acesta se auzea cand mai indepartat ,cand mai apropiat ,cu ondulari lugubre .Caci ,in spatiul acela atemporal ,traia cu aceeasi intensitate fiecare vibratie ,ori licarire ,ori firisor de transpiratie ce i se scurgea usor pe frunte .Atemporal pentru ca atunci cand atingea chitara timpul nu mai avea nici o insemnatate .Atemporal pentru ca in sala de teatru nu mai exista nici spatiu ,nici timp .Atemporal pentru ca acolo isi dau intalnire trecutul ,prezentul si viitorul inabusind cateodata o mana de oameni amortiti .Insa acum ei nu erau acolo .Pesemne ca au uitat sa vina ,ori nu sunt punctuali .Ori s-au pierdut in turma de roboti de afara .N-au mai gasit calea spre renastere .S-au ratacit ..
Chitara canta singura o balada pentru suflete neprihanite .Pentru el si pentru cativa insi deghizati cam caraghios care se leganau usor ,invaluiti in tacere .Pe scena .In spatele sau .Asta era casa lor .Insa il primeau in sanul lor de fiecare data pe baiatul cu chitara si carlionti pentru ca pur si simplu prezenta sa ii fascina .
Uneori inchidea ochii si avea senzatia unei caderi .Ceva vertiginos ,cumplit si totusi destul de placut .Avea sentimentul ca devenise invizibil ,ca se evaporase ca un nor .Nu era nici trist ,nici vesel .O imensa pace ..partea cealalta a unei frontiere interzise .
Cand am trecut pe acolo ultima data ,m-am asezat in ultimul rand .Se lasase o liniste apasatoare si odata cu ea un mister aparte .Vechi si prafuit ,dar nemuritor .Pe el nu l-am mai gasit .Insa balada sa inca se mai auzea vag ,de nicaieri .Traia in vesnicie alaturi de ascultatorii lui fideli si caraghios imbracati.
Noapte la mare ,noapte la munte .
Asculta mai multe audio Blog »
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu