La umbra nucului batran ..

Statea acolo ,singur , numai cu el insusi ,recules , linistit ,plin de cuviosie ,comparandu-si seninatatea inimii cu seninatatea vazduhului ,emotionat in intuneric de maretia vizibila a constelatiilor si de maretia invizibila a lui Dumnezeu ,deschizandu-si sufletul gandurilor care vin din necunoscut .In clipele acelea ,daruindu-si inima la ora cand florile noptii iti daruiesc parfumul aprins ca o faclie in mijlocul noptii instelate ,lasandu-se dus de extaz in centrul stralucirii universale a creatiei ,n-ar fi putut nici el insusi sa spuna ce se petrecea in sufletul sau .

Ghiceai in acest batran un om incercat .Desi atat de aproape de moarte ,isi pastrase infatisarea unui om sanatos .Avea in cautatura lui limpede ,in vorba lui raspicata ,in miscarea vanjoasa a umerilor ,ceva care alunga moartea .

Asezat pe o banca de lemn privea stelele .Pesemne ca nu mai avea pe nimeni ,nici o ruda .Avea un singur prieten ,devotat si sincer :noaptea .In fata lui ,intunericul nu mai avea nici un secret .Insa il fascina la fel de mult ca atunci cand s-a avantat pentru prima data in necunoscutul lui .Se intamplase demult .Nu poti impiedica drumul gandurilor ,intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm .Dumnezeu rascoleste deopotriva sufletul omului si apele oceanului .Unele amintiri raman pe vecie contopite cu sinele .Fugise de acasa –obisnuit lucru in perioada adolescentina .Nu i-a fost teama nici o clipa .Noaptea ii veghease sufletul neintinat .

Picioarele ii erau tepene .Pe acolo il inclestau umbrele .Picioarele ii erau moarte si reci ,iar capul traia cu toata puterea vietii si parea invaluit in lumina .Rasuflarea sa greoaie tulbura linistea ca de mormant a noptii .Era ocrotit .Ocrotit de nucul cel batran de care se rezema bancuta .Batran ,la fel de batran ca el .De asta era atat de special locul acela .El plantase nucul cu mama sa ,cu putin timp inainte ca ea sa paraseasca lumea materiala .Avusase grija de el inchipuindu-si ca prin el traieste EA .Luna patrundea limpezimea lacului ,intregind tabloul cu iz de poveste .

Tacere .

Un copil alearga fericit dupa mingea sa .Isi incetineste pasul nedorind sa-l deranjeze pe strain din somn .Ii priveste o clipa chipul zbarcit si vanat .

Si pleaca .