rem - Mircea Cartarescu

nu ma asteptam la REM sa gasesc asa o complexitate inchegata. poate si pentru ca este a doua carte a lui cartarescu care imi cade pe mana si o citesc. descriere este un exercitiu de stil foarte reusit in aceasta carte. descrierea vizuala te conduce pe strazile si casele bucurestiului vechi, de prin anii 60'. zgomotul tramvaielor, aerul proaspat al diminetii bucurestene, cladirile galbene vechi, forfota, magazinele si consignatiile, papusile de carpa si multe altele sunt elemente vizuale care reproduc atmosfera acelor ani. imaginatia isi da frau liber in joaca micilor fetite. ea se intrepatrunde cu realitatea incat la un moment nu mai imi dadeam seama de veridicitatea lucrurilor. notabile sunt momentele in care ies animale sau creaturi din ouale formate din baloanele de sapun si mai superb, jocul in care fetele au desenat o scara a timpului. fiecare linie reprezenta 10 ani si cu cat inainta, se vedea cum fiecare fetita inainteaza in varsta. cum se transformau, cum ajungeau la batranete si cum le lua moartea. sunteti curiosi? va las pe voi sa cititi. suspansul de a afla ce este rem-ul este prezent, dar numai intr-o anumita parte te tine cu sufletul la gura sa afli mai repede.