Si pietrele crapa .

Ce liniste e !Ce liniste e afara ,caci inauntru e furtuna .Inchide ochii si lasa cuvintele sa curga ,materia sa se framante ,creionul sa scrie .Sa scrie despre imagini si montaje ,despre vise si ambiguitati ,despre ..nimicuri .
O alee lunga strajuita de paznici ai intunericului care duce spre niste scari .Noapte de septembrie .In intuneric se defineste un trup fraged de fata cu umerii dezgoliti .
Trecatorul nu se poate opri sa se gandeasca la nenumaratele povesti ale locului ,la singuratatea care domnea pe locul unde ,in alte dati , zeci de glasuri se ridicau in vazduh ;avea ceva infiorator .Ti se nazarea ca intunericul e plin de capcane ,toate formele nedeslusite ale umbrei pareau suspecte ,iar golurile lungi si patrate dintre copaci pareau gropi .La un moment dat ,s-a ghemuit si si-a cuprins fata cu mainile tremurande .Punct.
Nu-mi place sa fac confesiuni ,insa imaginea asta ma obsedeaza de multa vreme .Ar putea fi o poveste lunga si complicata cu final inca nedeslusit , pentru ca asa o vad cateodata .Insa las pe altii sa construiasca povesti .Cel putin azi .Probabil ca trecatorul stie mai multe ,dar este egoist si va tine numai pentru el .Pentru ca inauntru e furtuna ,iar afara ..Ce liniste e. Shhh!