urmarind ploaia.

Sa simti ca iti irosesti timpul, ca nu ai inceput nimic din ce vedeai deja terminat. Sa te doara inimia pentru ca nu ai gasit niciodata puterea de a fi ceva mai mult, ceva mai bun. Sa iti vina sa plangi pentru toate lucrurile pe care nu ai timp sa le faci si sa ai un nod in gat pentru toate lucrurile pe care nu esti in stare sa le faci. Sa fii optimist si sa speri intotdeauna la mai mult si sa crezi intotdeauna ca va fi mai bine.

Sa cobori dintr-un 300 uman, care aduna oameni goniti de ploaie si sa-i iei la fuga pana la cel mai apropiat adapost ca si cum ar fi singura salvare, ultima, dar si zborul pe care nu ai indraznit sa il faci mai devreme. Sa simti cum viata pulseaza in tine, la fiecare incordare a muschilor, ca sfarsitul unei curse de rezistenta - totul sau nimic !

Sa privesti prin oameni si sa te simti strain in lumea ta. Sa comanzi un cheesburger ca si cum ai face-o in fiecare zi si sa repeti placa cu job-ul tau stresant, nu ca ar mai conta pentru altcineva in afara ta.

Sa hotarasti in ultimul moment ca alegi sa astepti 601 in ploaie, decat sa iei metroul. Sa asculti admirativ viata linistita a altor si sa iti doresti sa ramai singur in a ta. Sa te misti ca si cum ai fi fericit pe ritmurile necunoscute ale unei melodii, prin ploaia furioasa, si sa zambesti: "This is what I live for." .

And if this is my life, and I have everything I want, why does everything feels so empty?