manifest

Daca e adevarat ca ai voie sa-ti alegi oamenii cu care discuti sau convietuiesti de ce nu ai putea sa-ti alegi si oamenii care au voie sa te asculte? La urma urmei, atunci cand spui ceva o faci pentru ca ai mai mult si vrei sa dai de la tine- arunci cu bucati din eu dupa trecatorii grabiti de pe strada, le dai de mancare (valoarea gastronomica a festinului ramane la aprecierea lor bineinteles), ii hranesti cu franturi din tine asa cum trebuie ca faca lupii pe moarte cand se lasa inconjurati de hiene sau sacali. N-ar fi mai cinstit sa poti hotari tu cine are voie sa se infrupte si cine nu? N-ar fi mai corect sa te poti inconjura (zilnic) de pradatori teribili, pantere negre si lei, oameni cu pumnale, femei frumoase si alte asemenea salbaticiuni de nedomesticit care sa te ia intr-un mod onorabil, rapid si nedureros, intelegator (pentru ca si lor li se face la fel) ?

Altfel spus: ce-ar fi daca mi-as face un cerc de oameni care-mi seamana ca si factura, care reactioneaza la fel de isteric (chiar daca diferit) in fata acelorasi stimuli, care se drogheaza cam cu aceleasi cantitati de adrenalina, care vad modul preferat de a muri cam in acelasi fel (adica in viteza, cu peste 240 la ora), practic un cerc de conmeseni in care sa poti sa pierzi si sa castigi simultan, impartind din tine si furand de la ei, ca intr-un duel continuu care te tine in permanenta placut provocat si care da dependenta tocmai de aia ! La o adica nici nu trebuie sa-i cunosti pe toti, e suficient ca sunt acolo, ca ii recunosti dupa vreun semn anume care te pune in garda si te anunta ca trebuie sa tii cont de ei, ca nu e ca si cum le-ai putea inchide telefonul din prima.

In alta ordine de idei ! imi trebuie 100 de oameni alesi ca pe spranceana. Acestia, odata admisi cu drepturi egale in ceea ce am putea considera un club cu circuit inchis, vor efectua - simultan, toti odata sau pe rand, in grupuri (dupa cum se va nimeri) - diverse activitati, toate placute. Locul de unde vor fi vanati - cam ca in afara, unde companiile de headhunters isi vaneaza talentele - este desigur acest blog. Odata observati, eventualii pradatori vor fi invitati, apreciati si apoi admisi sau refuzati. In momentul in care vor fi admisi 100 de oameni, vom fi cu totii gata sa trecem la etapa cu numarul doi.

Si ca sa raspund la o intrebare pe care o simt in aer: la urma urmei ce vrem noi sa facem cu toate astea? Scopul meu final este, bineinteles, sa cuceresc lumea !
Pentru realizarea planurilor mele diabolice de geniu al raului imi sunt necesare anumite resurse; pana acum am cerut (pretins) si mi-au fost acordate: o ciocolata poiana cu alune si staniol, una bucata sticla Ballantine’s, o bricheta, un pumnal, o cutie de santal (de portocale rosii), o inghetata cu capsuni de la macdonalds si dreptul de a scrie/sterge oriunde pe blog. Alexander a pretins si el ca si resursa dreptul de a scrie undeva pe blog (unde sa n-am voie sa scriu/sterg eu); acesta i-a fost acordat. Voua vi se acorda dreptul de a scrie - unde si cum o faceti este in final treaba voastra. Eu va invit sa incercati, sa faceti parte din ceva - posibil maret. Va ofer o poarta spre un joc continuu, pe strada si la petreceri, in birou, un joc cu dueluri, tradari, injunghieri pe la spate, fente, conspiratii si alte asemenea delicii. Cine ajunge ultimul, spala vasele !

sursa a.g