Jurnal.

Ii placea sa-si reciteasca insemnarile,cu toate ca in spatele lor se ascundeau amintiri mult prea dureroase pentru un copil.Copil.El nu mai era copil.Se adunasera prea multe mizerii,prea multe necazuri si suferinte ca sa poata sa ramana intact in fata necunoscutului caruia unii ii ziceau “maturizare timpurie”.

Singurul lui prieten,singurul care il intarea ,care il motiva,care il ajuta.Singurul in fata caruia isi dadea jos masca si era el.Nimic in plus,nimic in minus.Jurnalul.

Parca era ieri cand straina aia ii promisese fericirea.Straina aia care obisnuia sa bea toata ziua ,sa aduca necunoscuti acasa pe care el nu avea voie sa-i vada ,iar cand se mai furisa si descoperea ce se intampla cu adevarat ..atunci isi primea rasplata.

Cu ce drept ii fagaduise ea unui orfan de 5 ani ca-l va face fericit cand nici ea nu cunostea notiunea asta?Cu ce drept se angajase sa-si bata joc de un suflet inocent?Cu ce drept ii fura ea puritatea din ochi?Mii de intrebari ii veneau in minte .Mii de intrebari.Niciun raspuns.

Visare.Credinta.Naivitate.Nedreptate.

Ultimul pasaj din jurnal era un elogiu adus strainei si zilelor singuratice de odinioara .Zilelor in care ea ii spunea ca nu era bun de nimic.O spunea de fiecare data de doua ori –Nu esti bun de nimic,nu esti bun!- si-l palmuia peste urechi de simtea ca-i plesneste capul si surzeste,apoi il impinge pe scari si-l incuia in pivnita.Isi amintea cum se furisa in ascunzatoarea lui secreta din spatele cosului de carbuni lasat de izbeliste,in locul unde isi pitise marionetele,singurul loc in care se simtise vreodata in siguranta de cand venise pe lume.Scria apoi ca loviturile primite peste urechi nu il impiedicau sa se distreze ,pentru ca, oricum papusile vorbeau inauntrul capului lui,spuneau ceea ce le punea el sa spuna ,faceau numai ce voia el ..de pilda se imbratisau si se sarutau intre ele, isi ofereau inainte de culcare inchipuite cesti cu cacao fierbinte si isi spuneau povesti pe fundalul melodiilor dintr-o imaginara cutie muzicala.Sau o sarutau pe straina si-i spuneau noapte buna ,cu dragalasenie.Apoi o luau de mana si o duceau pana la usa pivnitei,ii dadeau un picior in spate si-i faceau vant pe scari ,dupa care o tintuiau pe podeaua de ciment si sareau pe ea,lovind-o cu pumnii lor mici si indreptand spre capul ei un pistol imaginar ,apoi apasand pe tragaci si zburandu-i creierii – puuf!