[.. eu, vesnicul indecis, dezorientat mereu din cauza celor mai marunte lucruri. dezorietat ca un pendul. dar orice ar fi, aleg patetismul in locul mizeriei. nu aveam timp si nici forte ca sa gadesc si era bine asa. viata precipitata, hazardata, m-a dus intotdeauna pe un drum fara iesire. nenumaratele iubiri nebunesti si absurde, de exemplu. mereu zbuciumat, pe fuga, intrand si iesind grabit din multe locuri, asemenea celui care cauta fara sa gaseasca.iar intre timp imbatranesc si descopar ca incep sa-mi pierd din cinism. imi pierd energia, si bucuria, si puterea de a ma inmultii, nu mai pot sa manipulez cu acelasi cinism ca atunci cand eram tanar si mereu voiam sa ies invingator orice s-ar fi intamplat..]
fragment. va urma.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu