Fara titlu azi .

Gardianul inchise zgomotos poarta dupa el.O stia si atat .Nu mai privea in urma.De azi nu mai privea in urma.

Isi ridica mainile spre cer simtind cum sufletul il paraseste pentru o clipa ,impins de dorinta.Dorinta de a cunoaste.Simtea ceva care-si lua zborul dintr-insul si ceva care cobora in el;misterios schimb al abisurilor sufletului cu abisurile nemarginirii . Frumos soare ! Era ca si cum l-ar fi vazut pentru prima data .Renastere.

Le simtise picioarele si pumnii adancindu-se in trupul lui .Le suportase rasuflarile greoaie pe trupul sau gol, fusese strivit sub corpurile lor slinoase ,fortat sa descopere gustul sexelor lor .Cunostea suferinta ,dar si razbunarea ;cruzimea ,dar si visarea.Cu siguranta nici el nu era lipsit de pacate odata ce isi pierduse tineretea izolat intre patru pereti .

Regreta.Dar zadarnic .Timpul nu sta in loc pentru nimeni .Nisipul curge ,clepsidra se goleste .Copilul de altadata murise ,infractorul din el ramasese in urma sa ,in spatele gratiilor ..pentru mult timp .Multa vreme va mai fi batjocorit de fiarele temnitelor .Era batran.Era batran in timp ce altii de varsta lui erau considerati inca tineri .

Cu siguranta experienta asta nu o putea sterge din memorie cu vreun burete imaginar ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat ,si nici nu va putea uita acea perioada critica in care chiar credea ca nu va mai vedea soarele nicicand.

Intr-una din acele zile il vizitase un necunoscut imbracat in negru ,dar care avea o seninatate in privire pe care n-o mai intalnise niciodata .Petrecuse toata ziua si toata noaptea langa el ,uitand de masa si de somn ,rugandu-se lui Dumnezeu pentru iertarea sufletului condamnatului si rugandu-l pe condamnat pentru iertarea sufletului sau.Ii spuse cele mai frumoase adevaruri,care sunt cele mai simple .Ii fu parinte ,frate,prieten;episcop numai pentru a-l binecuvanta .Ii vorbise despre toate ,linistindu-l si alintandu-l.Moartea insemna pentru el un abis.In picioare ,tremurand pe marginea acestei prapastii fioroase, se tragea inapoi ingrozit .Nu era chiar atat de ignorant ca sa ramana cu totul nepasator .Condamnarea lui ,care-l zguduise adanc, faramase pe alocuri ,in jurul lui ,zidul care ne desparte de taina lucrurilor si pe care noi il numim viata .Se uita fara incetare dincolo de lumea asta ,prin aceste sparturi fatale si nu vedea decat intuneric.Episcopul l-a facut sa zareasca lumina .

Acum vroia sa simta cum ii sfaraie libertatea prin vene,cum pulseaza viata prin toata fiinta sa.

Acasa ..