se fe

Zgomot. Zgomot infernal. Ca un motor de masina veche, un tren ce trece printr-o gara uitata de lume. Zi perfecta de vara, soare arzator ce se ridica peste orizont tot timpul in acelasi punct si incalzeste punctul asta de praf pe care El aterizase de urgenta. Totul e scrum in spatele liniei de lumina proiectate de steaua aceasta albastra. Nu, nu era o stea obisnuita, nu era un Soare..
O planeta rosie, lipsita de miscare de rotatie. Forta gravitationala 1.622 m·s⁻² . Este pur si simplu centrul acelui univers. Pe aceasta planeta, El singurul ce a supravietuit misiunii. Au parasit sistemul solar si s-au aventurat intr-o misiune sinucigasa. Au stiut de la inceput ca nu se mai intorc. El a supravietuit.Traia cu sufletul impacat doar ca va fi singurul ce va vedea o alta lume. Se simtea un mic dumnezeu. Se gandea cum sa reuseasca sa trimita toate datele despre toate minunatiile ce le vazuse, cum sa arate lumii ca exista...Trecusera 16 ani, asta dupa ultimele calcule, pentru ca nu putea sa masoare cu exactitate trecerea timpului. Calculele lui spuneau ca aici o zi dureaza 126 ore si 29 de minute. Atat ii trebuia stelei albastre sa treaca doua orizonturi.Totul se scurgea foarte lin, fiecare zi era o noua aventura, una pentru supravietuire.Un gand intunecat isi facea loc in mintea lui, cu timpul isi pierdea luciditatea. Se imbatase cu un miraj. Tot ceea ce el vazuse si simtise era un vis. Un vis straniu ce se derula intr-o capsula criogenica. Capsula in care el strabatuse doar jumatate din drumul planificat, si explodase. Totul, tot visul s-a derulat intr-o fractiune de secunda, inainte ca El sa ajunga un fir de praf cosmic. Acum isi explica de ce filmul acesta nu avea sunet. El era mut.
Totul era negru si plumb, El a sfarsit in propriul vis.