Racoarea marii ii patrunse fiinta , il invalui in intregime asa cum pamantul isi ocroteste zi de zi ofranda,ii penetra porii pana la refuz .
Deschise brusc ochii si fu orbit de razele tiranului de servici.Era deja sus . Ii urmarea fiecare rasuflare ,fiecare urma de gest . Era pentru toti cei care il puteau privii ,si totodata pentru nimeni .
Sufletul ii era asemeni unui pescarus .Isi deschidea aripile si deodata totul era posibil .Asculta chemarea vazduhului ,patrundea in visele tale , atingea orizontul .Uneori se aseza pe un nor asteptand sa treaca clipele ,privind nemarginirea .Un singur lucru il infricosa : omul .Omul era imprevizibil iar el nu suporta nesiguranta .Il vedea inlantuit ,abatut ,frustrat ,programat .Ii era teama de lumea lui si tocmai d-asta se ferea sa priveasca in jos .Iar atunci cand o facea isi simtea aripile arzande .
Nisipul umed cu iz de mucegai devenise parte din el .Era un sentiment straniu .Probabil ca il asteptase dintotdeauna ,probabil se asteptasera unul pe altul .Dependenta .Inca fin ,dar abuzat de o gloata de papusi care-l batjocoreau neincetat .Acum insa se puteau distinge pasii mici si delicati ai ei .Plecase .Il lasase singur dar asta nu-i trezea nici un sentiment .Invatase sa fie imun in fata lor si asta ii dadea un simtamant de satisfactie ..rece .Dar atunci avu revelatia faptului ca toate rautatile ,meschinariile si nehotararile sale ,ca si maruntisurile din viata lui fusesera date afara ,fusesera impinse de o presiune dinauntrul lui ,fusese curatat de ele si putea iarasi sa porneasca curat pe un alt drum.Un drum intact si nepatat de altii .
Si totusi ..pierduse rasaritul .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu