Îmi era dor.

… să mă surprindă imaginea mea reflectată în geamul de la cuptorul cu microunde când mă uit fascinat cum crește punga cu popcorn, să aud în noapte cum se lovesc picurii de ploaie de ciment și de firele de iarbă, să bată vântul și pe la picioarele mele să alerge sute și sute de floricele mov căzute din copacii de pe alee, să se odihnească alți picuri mici de ploaie pe obrazul meu în timp ce ascult Ray Charles, să caut caracterele românești pe tastatura mea când scriu aici.

Îmi este cel mai dor însă de “mine-le” de acum ceva vreme… așa de dor cum îți e ție dor de mare.