somn..

Simţea că s-a trezit deşi nu-şi dădea seama dacă de fapt dormea cu adevărat. I se părea că ochii îi erau deja deschişi, doar că la un moment dat imaginea a părut să se contureze în minte. Aşa că acum se uita la tavan. Un tavan alb. Vântul îşi croia drum printre canturile de la ferestre. Dar nu încercă să se întoarcă ca să vadă cum arătau ferestrele. Făcea deja un efort prea mare ca să gândească. Copacii de afară se mişcau în furtună. Fără să ştie de unde venise gândul, credea că ştie că sunt castani. Oare unde văzuse ultima oară castani? Oare de unde ştia de castani? Următorul gând îi păru pe cât de normal pe atât de surprinzător: Cine sunt eu? Şi unde sunt aici? Şi de ce?