maru' verde

Pentru adultii contemporani, pseudo-intelecto-neuro-ipohondri... adica... Se spune ca zilnic trebuie sa mancam un mar pentru fier si o banana pentru potasiu. De asemenea o portocala pentru vitamina C, o jumatate pepene galben pentru a imbunatati digestia si o cana de ceai verde, fara zahar, pentru a preveni diabetul. In fiecare zi trebuie sa bei doi litri de apa si apoi sa astepti timp dublu decat timpul pe care ti l-a luat ca sa le bei. Zilnic trebuie sa mananci Activia sau iaurt, pentru a avea "L.Cassei Defensis", care nu stie nimeni ce este, dar se pare ca, daca nu bei un iaurt si jumatate in fiecare zi, incepi sa vezi lumea cam tulbure. In fiecare zi o aspirina, pentru a preveni infarctul, si un pahar de vin rosu, pentru acelasi lucru. Si altul de vin alb, pentru sistemul nervos. Si unul de bere, pe care deja nu-mi mai amintesc pentru ce era(aici sunt campion). Daca le bei pe toate impreuna, chiar si daca faci o congestie, nu te mai preocupa si probabil nici nu te mai intereseaza. In fiecare zi trebuie sa mananci fibre. Multe, foarte multe fibre. Trebuie sa mananci intre 4-6 feluri zilnic, usoare, fara sa uiti sa mesteci de 100 de ori fiecare inghititura. Facand un mic calcul, doar pentru a manca, iti ia cam 5 ore. Ah, dupa fiecare mancare trebuie sa te speli pe dinti, adica: dupa Activia si fibre, dintii, dupa banana, dintii, dupa mar, dintii... si asa, daca ai dinti, fara sa uiti sa folosesti firul dentar, masajul gingiilor, o sorbitura de Plax. Mai bine umple cada si pune muzica, pentruca intre apa, fibra si dinti, iti vei petrece cateva ore aici, inauntru. Daca dormi 8 ore si lucrezi alte 8, plus cele 5 pe care le folosim pentru mancare, fac 21. Iti raman 3, in care intotdeauna se poate intampla ceva imprevizibil. Dupa statistici, vedem 3 ore zilnic televizor. Ei bine, deja nu se poate, pentru ca in fiecare zi trebuie sa mergi cel putin o jumatate de ora adica sa te intorci dupa 15 minute, ca altfel dupa o jumatate de ora se face o ora de mers. Si trebuie sa-ti pastrezi prieteniile, pentru ca sunt ca plantele: trebuie udate zilnic. Si cand pleci in vacanta de asemeni. Pe langa asta trebuie sa fii bine informat, asa ca trebuie sa citesti cel putin doua ziare si anumite articole de revista, pentru a compara informatia. Ah!, trebuie sa faci sex zilnic, dar fara sa ajungi sa fie ca o rutina: trebuie sa fii inventator, creator, sa renovezi seductia. Asta ia timp; si nici nu mai vorbim daca este sex tantric! (cu respect iti amintesc: dupa fiecare mancare , trebuie sa-ti perii dintii). De asemenea trebuie sa-ti faci timp pentru curatenie, pentru spalat rufe, vase, si nu mai zic daca ai caine, sau alt animal... copii… In fine, dupa socoteala mea, imi ies cam 29 de ore zilnic. Singura posibilitate care-mi trece prin minte este sa faci mai multe lucruri deodata, de exemplu: iti faci dus cu apa rece si cu gura deschisa, asa bei cei 2 litri de apa. In timp ce iesi din baie cu periuta de dinti in gura, te duci sa faci amor (tantric) in picioare, cu perechea ta, care in treacat se uita la TV si comenteaza, in timp ce tu maturi. Ti-a ramas o mana libera? Cheama-ti prietenii si parintii ! Bea vinul (dupa ce iti chemi parintii va fi nevoie). Iaurtul cu mar ti-l poate da perechea ta, in timp ce isi mananca banana cu Activia si maine schimbati. Cel putin ca deja am crescut, nu mai trebuie sa luam obligatoriul Danonino Extra Calcio in fiecare zi. uuf!!! Dar daca iti raman 2 minute, retrimite asta prietenilor (pe care trebuie sa-i uzi ca pe plante), in timp ce iei o lingurita de All Bran, care face foarte bine). Si acuma va las pentru ca intre iaurt, jumatatea de pepene, berea, primul litru de apa si a treia mancare de fibra din zi, deja nu stiu ce sa mai fac, dar am nevoie la closet urgent. Ah, o sa profit si imi voi lua periuta de dinti...

neeD help ! lipsa e.. intelegeti voi

Astazi sunt un om trist ! Dupa inca o seara cu bere si ameteli am avut un mic incident in care micutul meu laptop a inghitit un pahar zdravan cu bere. Sper ca ia placut.. defapt stiu sigur ca a mers direct la sufletul lui pentru ca si acum se resimt efectele. Drept urmare nu-i mai functioneaza tasta D. Ma bucut doar ca inca mai pot sa scriu pe blog si asta pentru ca mai exista minunatia asta numita On-screen Keybord.
Totul sa rezumat cam asa.. poc-stupoare-vjj-reactie- si restul e poveste. Daca nu eram aproape de el acum probabil tastam de la Alexander pentru ca dupa cum ma stiti nu ma pot desprinde de lumea asta virtuala.
Acestea fiind spuse, mers la service.. Clipit amabil din gene.. Nenea umflat cu pompa.. Spus sec 100 evro.. iarasi stupoare.

Si iata acum tot ce am scris mai sus cu efectul de rigoare :

Astazi sunt un om trist ! upa inca o seara cu bere si ameteli am avut un mic incient in care micutul meu laptop a inghitit un pahar zdravan cu bere. Sper ca ia placut.. efapt stiu sigur ca a mers irect la sufletul lui pentru ca si acum se resimt efectele. rept urmare nu-i mai functioneaza tasta . Ma bucut oar ca inca mai pot sa scriu pe blog si asta pentru ca mai exista minunatia asta numita On-screen Keybor.
Totul sa rezumat cam asa.. poc-stupoare-vjj-reactie- si restul e poveste. aca nu eram aproape e el acum probabil tastam e la Alexaner pentru ca upa cum ma stiti nu ma pot esprine e lumea asta virtuala.
Acestea fiind spuse, mers la service.. Clipit amabil in gene.. Nenea umflat cu pompa.. Spus sec 100 evro.. iarasi stupoare.

Am incheiat citatul.

Apelez la bunavoita dvs. pentru donatii. Se accepta stickere,insigne,bere la pet,pierce-uri otel chirurgical,leva,evro,lei grei si tot ce mai aveti nefolositor prin casa.

Cont in lei la BT : RO49BTRL01901201A42950XX

Nu uitati orice donatie cat de mica este binevenita pentru a trata sughitul unui Dell Inspiron 1501.

sinucigasul.

Nu mai traise asta niciodata.Un val de caldura ii imbratisa tot corpul infasurandu-l bland.Era un sentiment de nedescris de culoarea laptelui si calduros ca o zi perfecta de mai in care nu bate vantul.Muschii se relaxau ca dupa un somnifer puternic si simtea ca sufletul i se largeste si devine o camera inalta ai carei pereti se extind pe masura ce caldura creste in volum, nu si in intensitate si peretii sufletului se departeaza unii de altii si camera se transforma intr-o sala care se mareste continuu pana cand peretii nu se mai vad, ochiul nu ii mai poate distinge si sala se transforma in camp si sufletul e camp, e iarba, e cer, e iubire.

Atat de mult spatiu se facu inauntrul lui incat pierdu notiunea timpului si a locului unde se afla si lacrimile tisnira firesc din ochii obositi de spectacolul unei vieti obisnuite si incepu sa planga bland si constant fara sa realizeze ca radiaza iubire. Caldura insa nu se oprea si aproape ca incepu sa-si simta sangele alergand prin vene. Era o senzatie de goana furibunda la care nu se gandise vreodata.

Oamenii stau pe loc dar sangele lor goneste neintrerupt, isi spunea cuprins de cea mai frumoasa stare pe care o traise .Si de parca toate astea nu erau de ajuns, caldura, sufletul, iubirea si circuitul sangelui se unira brusc intr-un flux si mai puternic si mai ametitor de necontrolat si caruia pur si simplu nu i te mai puteai opune desi el si-ar fi dorit pentru ca era rusinos de felul lui dar acum nu mai era loc pentru jumatati de masura caci o forta necunoscuta care ii revela simturile forma in gatul subtire o galusca de cuvinte care expolda fara ca el s-o poata controla sau directiona.Un sunet ascutit traversa aerul pana in strada:

Baaaaaaaaiiiiiiiiiiiii fraaaieeeriiiiilooorrrrrr!!! Nuu inteleeeegeeetiiii ca e voorrrba de iubireeeeeee???!!!!Nu intelegetiii baaaaiii ca ne asteapta undeva dupa colttt???? E vorba de iubireee maaaa!!Nu intelegeti ca la toti ne e dat sa iuuubim??Absolut la toti? In mod egal maaa!!!
Jumatatiilee noastreee ne asteaptaaa dar noi ne ratacim, orbecaim in intuneric maaaa!!!!

Dumnezeuuuu e iubiireeee maaaa!!!!Nu intelegeti ca e atat de simplu???!!!!Nu e nimic mai simpluuuu baaiiiiii va rooog!!!Nu intelegeti ca trebuie sa luptaaaammm sa iiesiiim din intuneriiiccc ca sa ne gasiiimm unii pe altiii baaaiiiiii!!!Undee ill cautattttiii pe Dumnezeuuu???!!! E simpluuuu!!!!Dumnezeu vrea sa ne luptam sa gasim iubireeeaaa maaa!!!!Diavolul e in noi si ne face sa ratacim in inntuneric!!!!Voi nu intelegeti ca Diavolul strica puzzle-ul!!!??? Nu intelegeeeeeti ca Noi suntem Diavolul sau Dumnezeu????!!!!!!!Nu intelegetiiii ca trebuieee sa cauttttammm?????Universul e in fiecareeee dintre nooooiiiii baaaaaaaiiiiiii!!!!Nu e filosofieee baaa!!!!Trebuiee sa ne iubiimmm intelegeti???

Pe masura ce striga forta crestea in el mai puternica tot mai puternica dar nu era de ajuns pentru a se face auzit.Sunetele erau prea slabe pentru a traversa intreaga distanta pana in strada. Ii lua mult timp pana cand realiza printre lacrimi ca nimeni nu il aude acolo jos...

Sursa, pentru ca este cu sursa.. care este Tudor Chirila

pentru ca e atat de scumpa in sarutari.

Iubeste-i, in pula mea, zambetul, finca in coltul gurii ei descoperi - jur - trei semnificatii diferite, si trebuie sa i te uiti in ochi, ca sa ti le confirmi, desi se bat toate cap in cap.

Iubeste-i, fraiere, barbita care i se trezeste cand sta intinsa pe spate si se uita la tine cum te ridici din pat, te scarpini in cur, si intrebi: unde dreq' mi-am pus papucii?

Iubeste-i gatul. Daca te uiti mai bine, maine va avea semn, acolo, sub saliva ta inca sclipinda in lumina becului de 65 W: iar ai mozolit-o ca un vitelus, si maine o vor mistocări colegii, si colegele(care colege ?) vor merge acasa, maro de gelozie, si isi vor plesni iubitii: “Tu niciodata nu m-ai facut semne pe gat de la prea multa dragoste!”

Daca te uiti mai atent, sub gat are o mica gropita, chiar sub marul ala al lui Adam: mnoa. Gropitza aia respir-o.

Daca simti un miros de iubire, te cheama ...

Daca o vezi ca ofteaza, fa-i o poza cu ochii la dantura: e umeda de la limba ei cu gust de dulce care se baga in iaurtul cu gust de fragă, ăla fara dioxină!

Te mai uiti inca la coltul gurii ei? Fii atent numa' cum zambeste, findca nu stie ce ai de te zgâiesti, la ea ca un tablou: vezi creturile alea din parul ei ? Adora-le. Sunt pentru tine.

Ea viseaza la tine, si tu stai ca prostu’, scriind pe blogu’ asta???

CE FEL DE OM ESTI, MA ?

PS: Bine-nteles, acestea se aplica numai cand poarta bluza ei alb-roz.

pozitiv

Sint extrem de calculat, in general calm, rabdator, imi place sa rad mult, sa glumesc, sa fac misto. Cand am de-a face cu ceva despic firul in patru ca sa gasesc o rezolvare. Imi place sa cred ca nu exista probleme care sa nu poata fi rezolvate. Imi plac provocarile, imi place sa-mi pun mintea la contributie. Imi place sa simt ca gandesc, imi place sa castig.

Lucrurile le judec cam asa. Observ ca mi s-a desfacut un siret la papuc. De ce mi s-a desfacut siretul? Ori nu am fost atent cand am facut nodul, ori e un nod prost si trebuie sa gasesc altul mai bun, ori materialul din care e facut siretul este de slaba calitate. Ce se putea intampla? In cel mai bun caz sa observ foarte repede ca mi-e desfacut siretul si sa-l leg la loc, presupunand in acest caz doar pierdere de timp si energie consumata prin aplecarea mea si cateva miscari de degete. Era insa posibil ca siretul sa intre intr-o balta, se murdarea, nu-mi plac sireturile murdare cu noroi deci trebuia sa-l curat, ajungeam ori la chiuveta ori la o perie foarte aspra. In ambele cazuri era mult mai mult timp pierdut, efort consumat, era implicata logistica destul de consistenta, adica perii, chivete, apa, detergenti, etc. Era insa posibila si varianta sa calc pe siret. Sa ma impiedic. Poate imi reveneam la timp. Poate cadeam in genunchi si ma loveam. Poate cadeam mai rau, pe burta, si dadeam cu capul. Poate imi spargeam capul. Sau mai rau, Doamne fereste…Si asta ori pentru ca nu am fost atent cum am facut nodul, ori pentru ca modelul de nod nu e sufiecient de performant, ori pentru ca materialul din care e facut siretul e prost.

Deci cam asa gandesc eu. Va dati seama ca atunci cand am eu o problema, o intorc pe toate partile. Si in loc sa iau lucrurile asa cum vin, le gandesc, le rasgandesc, le analizez, le intorc pe toate partile, obosesc si…uit sa gandesc pozitiv. Cred ca ma consum prea mult.

Iar atunci cand apare un moment de cumpana in calea mea, ar trebui sa ies din el cu zambetul pe buze. Stiind ca va fi bine. Asteapta binele si va veni. Gandeste-te ca va fi bine, si va fi. O atitudine pozitiva atrage energii pozitiva. Cica-i chestie adevrata. Deci ganditi pozitiv!

Ce e de facut? Schimb siretul, schimb modelul de nod sau sint mai atent pe viitor cand imi leg sireturile.

adnotare : Eu nu stiu sa fac funda ! Cred ca sunt un pic stupid.

atentie se inchid usile

Oare cati ani are tanti care spune ce statie urmeaza? De fapt nu asta e important. Ce varsta avea tanti cand a inregistrat chestiile alea? Nu era batrana dar nici foarte tanara. Nu are voce de femeie grasa, nici de femeie foarte slaba. Eu cred ca avea 27 de ani si avea parul negru, lung pana la umeri si ondulat, care se da cu ruj rosu. Nu era inca maritata, lucru care o complexa un pic. A fost deranjata de faptul ca atunci cand a mers sa inregistreze, imbracata intr-un costum gri, toti barbatii se uitau insistent la fundul ei. Nu s-a simtit mandra ca vocea ei e auzita de atatia oameni, i s-a parut o slujba ca oricare alta. A invatat mereu bine dar mama ei s-a imbolnavit si nu a mai mers la facultate. Face munci minore, care nu ii dau nici o satisfactie. Are acasa un copil dintr-un mariaj anterior. Sotul ei o batea. Acum isi creste copilul si isi ingrijeste mama bolnava. Nu e foarte credincioasa dar se mai roaga ocazional la Dumnezeu, cand simte ca nu mai poate rezista. Sta la marginea bucurestiului, undeva in Pantelimon. "Atentie, se inchid usile. Urmeaza statia Eroii Revolutiei, cu peronul pe partea drepta." Trebuie sa cobor.

De fapt era cu peronul pe partea stanga. Chiar acolo cobor dar ma gandeam sa nu sune prea Vama veche si facandu-mi griji am scris cu peronul pe partea drapta ca in melodie. Am probleme de concentrare cateodata. Multumesc pentru apreciere.

gandul plictiselii

sa gandesti, nu de dragul de a formula o idee noua, un plan de viitor, ci din purul fapt ca exista plictiseala. am ajuns la concluzia ca atunci cand sunt plictisit gandesc mai limpede, deci ideile ce-mi tresar sunt geniale. Ce bizar suna, oare asa sa fie ?
Dar nu sunt nebun, la fel cum si tu ai inteles cu adevarat ce am spus mai sus, insa, ingradirile sociale nu-ti permit sa pui gandului eticheta de adevar.
Daca as avea puterea as impune un orar prin care fiecare dintre noi sa fie obligat la cel putin doua ore de plictiseala pe zi, poate asa mai incepem si noi dracu' sa mai gandim, sa aducem un aport de idei geniale lumii. Cum era vorba aia din Chain Reaction "nu am esuat, am descoperit inca o metoda care nu functioneaza" si daca suntem in stare sa uitam de pururi falsul "crede si nu cerceta". Pentru mine asta este o aberatie.
Nu uitati, Ce nu ne omoara, nu luam in seama, la mine a sunat alarma.. urmeaza orele de plictiseala.

Sa vina ganduri reci ca berea si limpezi ca tequila.. O data !

A se consemna ca drepturile de autor asupra desenului revin stimabilului Nitzu Daniel aka Kaze.

dedicat

Cand te asezi ca sa scrii ceea ce iti dictez eu, te exciti. Nu este vorba despre "te exciti" ca la sex, nu te gandi acum la asta si nu mai rade. Stii la fel de bine ca si mine ca-i mai degraba vorba de o dulce stare nevrotica de asteptare-incantare, ca si cand te-ai pregati sa dansezi tango; tango nu am dansat in viata mea, mi-am inchipuit ca asa este sa dansezi tango. Sa fii femeie, sa stii perfect ce e tango-ul, sa-l simti, sa-ti placa si la masa ta sa vina un tigan din aia, cu mustata ingusta, in care paraie hormonul, coaiele si testosteronul; el iti intinde mana, te invita, si dupa aceea incepe cu totul altceva. Ei... momentul acela este momentul la care ma refer, este cel in care tu te exciti, si eu incep sa-ti dictez.

Prin urmare, cand te asezi sa scrii ceea ce-ti dictez eu, tu te exciti. Ne-am lamurit? Si hai sa incep sa-ti dictez, de data asta de-adevaratelea. Intind mana inspre tine, indrept un deget si te intreb: "Dansezi, draga mea?", iar aici tu incepi sa razi si ne-am excitat amandoi. Prin urmare sa inceapa povestea.
Si ce vrei tu de la mine, caci o femeie care-i scrie unui barbat textele este intr-o relatie mai intima cu acesta decat pictorul cu modelul sau, si stim cu totii cat de intimi sunt pictorii cu modelele lor. Copiii, avorturile si bastarzii acestora stau dovada legaturii dintre penis si penel. Adica, mai explicit, pictorii isi cam futeau modelele, si am o sumbra banuiala ca inca si le mai fut. Si asta poate chiar acum, cand dictez textul si tu il scrii. Iar tu, cititorule, il citesti. Si iata ca apar mai multe momente. Intr-unul sunt eu cu ea, cei care am inceput povestirea, si intr-altul esti tu cel care o citesti. Astfel, ca cele doua momente se unesc, iar eu scriu intodeauna pentru tine cititorule si, crede-ma, in toate momentele pictorii isi fut modelele. Chiar si acum cind tu citesti, eu dictez si ea scrie.
Sa revenim, am sa incep cu inceputul si sa lamurim personajele. Eu sunt diavolul, tu esti o tipa care scrie textul la dictare, o dactilografa, iar tu esti cititorul. Acuma vorbesc cu tine cel care citesti, caci dactilografa a cam inceput sa se prinda de sensul jocului pe care il incep eu acum, aici...

Articol ce merita mutat aici pentru ca asa vreau eu.

Bloxorz Get the block to fall into the square hole.

pentru insomniaci

arta mea de a traii

Incepem mici si curiosi, apoi devenim un pic mai mari si nu chiar asa curiosi, apoi crestem si totul incepe sa ne copleseasca. Incepem sa alergam, sa avem drame, sa nu avem suficient, sa traga oamenii de noi, sa nu mai putem dormi, sa ne uitam visele tineretii si sa ne zbatem, zi de zi, sa ne zbatem sa supravietuim, sa avem ce manca, sa avem incredere in ceilalti, sa ne formam o familie care ne va aduce zilnic frica destramarii, sa vrem sa fim fericiti, dar sa nu stim exact ce inseamna asta, sa alergam cu limba scosa si sa visam la cai verzi pe pereti. Viata asta care nu vrea niciodata sa fie ce am fi vrut noi, care ne poarta in locuri pe care nu vroiam sa le vedem, care ne scoate in cale oameni pe care nu am fi vrut sa ii intalnim, care ne pune in situatii in care nici in ruptul capului nu am fi vrut sa fim, si care, culmea culmilor, cand inaintam in varsta se transforma in amintiri pretioase pe care ne-am da si sufletul sa le putem retrai. E asa de ciudat..

Cand suntem tineri suntem asa de nerabadatori sa ne traim viata, sa avem experiente, sa cunoastem, vrem totul si il vrem acum. Pe masura ce inaintam in varsta totul devine o corvoada am da totul sa fim din nou tineri, sa nu avem responsabilitati, sa putem umbla liberi. Apoi vrem familii, unii dintre noi, copii devin viata noastra, iubirea vine sau sta, viata devine o lupta pentru copii, sa aiba, sa fie fericiti, tu nu mai contezi asa mult, si apoi imbatranesti si tot ce iti doresti e sa ai copii langa tine, sa te iubeasca, sa te rasfete, sa nu te uite. Unii copii nu uita, majoritatea, da. E cam trist destinul omului daca stai sa te gandesti la adevarata lui esenta. Dar noi suntem foarte inteligenti, stim ca nu avem incotro, stim ca alta optiune nu avem, asa ca alegem ce e mai bun din ce ne e dat, alegem amintirile bune, alegem partile bune, alegem oamenii buni sa ii purtam in suflet, alegem sa mergem mai departe, sau nu. E o alegere, o alegere impusa, dar o alegere fara indoiala. Poti oricand sa alegi sa mori. Nimica nu te impiedica decat tu insuti. Putem alege sa fim buni sau rai, putem alege sa traim in izolarea inimii noastre sau nu. Putem alege sa trecem peste durere, caci avem din plin, sau nu.

Putem alege sa mergem mai departe, sa speram, sa luptam, sau nu. Este alegerea noastra sa ne plafonam, sa devenim plati si fara viata. Copilul din noi nu ar trebui sa moara niciodata, in viata el uneori este singura scapare, singurul care ne poate scoate la suprafata atunci cand ne scufundam in mocirla zilelor dureroase, singurul care ne poate aduce zambetul pe buze atunci cand totul este stupid si inutil, atunci cand simtim ca nimic nu mai merita. Copii au capacitatea sa se mire de tot ce ii inconjoara, pot sa iubeasca fara frica caci ei inca nu stiu durerea tradarii, ei inca nu au fost loviti de rautatea si egoismul oamenilor, ei inca pot trai viata in plinatatea ei. Nu au griji ca sunt grasi sau slabi, ca au haine de firma sau nu, ca au masina, casa sau nu, pentru ei toate aste nu exista, pentru ei viata e o minune, o noutate zilnica, e ceva ce trebuie descoperit si experimentat, si asta uitam noi. Coplesiti de facturi si job-uri, de iubiri tradate sau neimpartasite, de obsesii mai mult sau mai putin fondate, ne scufundam in noi si uitam sa traim de fapt, uitam ce vise aveam odata, uitam sa mai privim in jur.

Viata poate fi frumoasa, trebuie doar sa ai curaj sa lupti fara incetare, cu tine, cu cei din jur, cu totul, cu ziua, cu viata, dar pana la urma poate merita. Cum zice si vorba: "Better to have loved and lost than not to have loved at all". Sau in cazul nostru: "Better to have lived and suffered than not to have lived at all".

Articol ceva mai vechi de pe un alt blog. Se doreste a fi o replica..

"Dependenta psihica data de Internet" - it's a fact!

Implinise nu demult 10 anisori. A descoperit computerul si jocurile pe computer. Parintii s-au bucurat. „Vai, ce copil bun! Nu mai merge la groapa de nisip sa se joaca cu golanii de la bloc. Se joaca la calculator, dragutu mamii. Barbate, hai sa ii luam un calculator, facem un sacrificu da’ copilul sta mai mult in casa, mai si invata ceva, computerul o sa il ajute sa isi gaseasca o slujba buna peste cativa ani. „ - Zis si facut.

Copilul a crescut. Frumos si destept. Computerul ajunsese prietenul lui cel mai bun. Ca altii nu prea mai avea. Nici de parinti nu il mai interesa. Nici de scoala. Nici de mancare. De nimic. Doar de computer si de un joc in care trebuia sa impuste teroristi. Cat mai multi. Sa ajunga cat mai bun. Jocul asta are un farmec special doar in retea. Sa te intreci cu altii. Sa le arati tu lor de ce esti in stare! Asa ca eroul nostru a ajuns mai mult doar prin Internet Cafe-uri. Unde isi demonstra maiestria zi si noapte. Ca sa aiba bani incepuse sa isi fure parintii, sa isi vanda manualele scolare sau ce mai gasea prin casa. Impusca teroristi zi si noapte. Rapus de oboseala, dormea cateodata cu capul pe tastatura.

Baiatul a fost internat la nebuni. La Socola, un cuib de cuci! La 14 ani a ajuns printre nebuni periculosi din cauza computerului. Totusi a avut noroc. Un tanar cu doar 8 ani mai mare a murit. Din cauza aceluiasi joc cu teroristi. Un altul a paralizat in fata computerului. Dependenta! Nu mai puteau sa se dezlipeasca de jocul care devenise viata lor. Si, intr-un final, moartea lor.

Pare un lucru atat de nevinovat. Dar e atat de periculos tocmai prin inocenta lui. La fel ca niste paianjeni nevazuti, teroristii din joc tes o panza in jurul creierelor jucatorilor. Panza se intinde cu fiecare ora, iar apoi este stransa pana sufoca ratiunea.

Jocul respectiv e doar un exemplu. Dependenta data de computer e adevarata. Am inceput sa o simt. Si am hotarat sa o las mai usor. Ma voi ascunde. Ma voi ascunde de teroristii aia mici care au inceput deja sa teasa plasa.

drepturi de autor Andrea*um

lemon tree

seminarii si prezente

Prins la curs. Ce ironie! Sa fugi un semestru intreg, sa cauti scuze de a nu asista la seminarii, laboratoare, pt ce? Ca pe ultima suta de metri sa te trezesti fara prezente si incercand sa treci partiale. Ce gluma buna, nu?!
Incerci sa treci un examen la o materie de care nu ai auzit, avand pretentia sa-l treci. Nuu, asta nu sunt eu si incep sa ma obisnuiesc cu ideea. Ma uit in jurul meu si incerc sa-mi "ginesc" colegii. Fara succes! Probabil am gresit seminarul, sau oare... nu mai exista grupa ??! Greu de crezut, si totusi in jurul meu sunt numai straini. Profesoara preda, banuiesc, colega de langa mine, cauta in disperare un mesaj care i l-a trimis "iubi", "pisu" sau ce dracu alte pseudonime se mai folosesc. In spate se asculta muzica; doua randuri mai in fata s-au postat ca intotdeauna "mai bravii" grupelor. In zadar. Fiecare face ce-l taie capul.
Seminarii spuneam. Umil, imi cer scuze, acestea sunt orele tineretii, la care toti participam datorita acelui efect de turma. Nici unul nu stie ce cauta acolo, isi gaseste un loc, intr-o banca pierduta in sala, si asteapta ... sa se sfarseasca cursul bineinteles. Deci ma intreb, daca oaie nu sunt ..de ce dracu ma aflu acum in sala??
Este cazul clasicului "exit stage in any direction". I'm out. Frumos este la Facultate.

vis

Visam că suntem acolo sus ca doi porumbei …de mână, umăr la umăr, obraz la obraz - pupându-se din când în când. Mă uitam la tine şi apoi înaine, când mă sărutai pe obraz şi apoi pe buze. Şi ne spuneam cuvinte pline de înţeles pe care azi le-am uitat… Şi totul era atât de-al naibii de real.

Emoţii bacoviene revin în minte ca pulsul durerii sub presiunea arterială care tot creşte şi creşte… Fiorii ascunşi ai iubirii… Cu toate că uitam chiar pe cine-am iubit.. într-o taină totală. Dar acum ştiu că nu te voi uita nici în somnul cel mai adânc. E totul atât de adânc şi pustiu. Ce ridicol… ce alienare!

Ne rătăciserăm dintr-o dată într-un ochi de timp pierdut, într-un oraş părăsit de orice rază de lumină… lângă intrarea unei staţii de metrou. Tu ai fost şi vei fi doar o umbră a marii iluzii… ce a murit definitiv la fel ca speranţa, la fel ca orice altceva (sortit unei morţi de acest fel). Nu există minciuni şi nici adevăruri. E totul un haos neîntrerupt. Gustul unei hemoragii esofagiene - adâncul gust al morţii.

Începusem să te strig. Dar îţi uitasem numele şi te strigam în gând. Nu mai puteam vorbi. Toate sentimentele se dematerializau. Nu mai ştiam nici ce căutasem. Începusem să plâng, cu un plâns din acela de copil sărman. Toţi fiorii de iubire se transformaseră în lacrimi de durere. Ştiam că în curând mă voi trezi… că va fi ca şi când nu s-a întâmplat niciodată… Dar nu este aşa! La dracu! Nu este aşa cum am crezut în vis. Şi poate, la fel ca într-un vis, toate credinţele mele din stare de veghe sunt doar nişte iluzii.

de ce ?

De ce avem nevoie sa creada ceilalti in noi? N-ar fi suficient sa credem noi insine in propria persoana? De ce ne indoim de toti si de toate? De ce ne dorim atat de mult sa fim laudati de ceilalti? De ce ne flateaza orgoliul chiar si minciuna? De ce suntem atat de mici si patetici? De ce mintim ca nu ne pasa cand de fapt cersim atentia celor din jur? De ce facem alegeri proaste? De ce ne ratam viata? De ce atunci cand nu avem nimic de spus ne ascundem in spatele cuvintelor alambicate? De ce atunci cand n-am inteles nimic ne lansam in teorii complicate incercand sa ne mascam ignoranta? De ce pretindem ca suntem altfel decat in realitate? De ce ne amintim doar raul care ni s-a facut? De ce dispretuim suferinta celor din jur? De ce ii ranim atat de usor pe ceilalti? De ce preferam sa uitam in loc sa ne infruntam problemele? De ce alegem calea minimei rezistente? De ce ne este frica? De ce speram in miracole in loc sa luptam pana la capat? De ce ni se pare ca singurul lucru care conteaza este propria viata?

Nu astept raspunsuri, desi, cine stie? poate se incumeta cineva …

*drept de autor : Ambra*

natura umana.

Eu n-am venit sa te salvez de tine insuti. Nu stiu, nu pot, nu vreau dupa cum nici faptul ca ne intalnim acum nu e o intamplare. Ma astepti de mult, ma cunosti …

Ei ce zici? Cum este sa stai de vorba, fata in fata cu viata ta? De ce ma privesti asa circumspect? M-ai provocat de prea mult ori si trebuia sa-ti raspund in cele din urma dar asta ramane intre noi si peretii astia goi si murdari. Ei stiu sa taca mai bine decat o faci tu.

Pentru tine si pentru toti cei care s-au simtit macar o data neiubiti, nedoriti de ceilalti sau de viata insasi, pe cei pe care norocul i-a ignorat pur si simplu, invatati ca nu exista minuni, chiar daca si maine este o zi. De ce ar trebui ca maine sa fie altfel decat astazi sau ieri? Numai pentru ca va place, pentru ca vreti, pentru ca aveti nevoie sa credeti ca viata voastra nu este atat de idioata? Va loviti de aceleasi locuri comune, de truisme de genul “viata e grea”, “lumea e rea”, “ziua nu e ca noaptea”, mereu aceleasi cercuri concentrice, vicioase prin insasi esenta lor in care va invartiti asteptand solutia salvatoare, crezand, sperand, dorind ca ceilalti sa stie ceva ce voi inca n-ati aflat si care v-ar salva. Si asteptati in zadar. Problemele sunt aceleasi oferite mai mult decat generos tuturor. Cinic, dar adevarat. Nimeni nu este pe deplin fericit, nimanui nu i s-a dat dupa umilele mele cunostinte, cheia binelui, frumosului si adevarului absolut. Va raman lacrimile si ingerii in care sa credeti de nevoie. Ati invatat mult prea bine sa va plangeti singuri de mila cand v-ati dat seama ca nu va mai intampina compasiunea celorlalti si ei ocupati sa-si traiasca viata “mizerabila”, cum altfel?! Si apoi, fericirea altora este insuportabila.

CopyRight JurnalAmar

Mijloace de comunicare : e-mail, telefon, sms.. mms.. ems.. plm.. de toate.
Rezultatul.. Anonim !

Nu, nu sunt deloc nervos. Sau nu sunt nervos de asta pentru ca intradevar la ora asta sunt nervos.
Incerc doar sa-mi satisfac anumite curiozitati. Cred ca daca nu aveam curiozitatea asta gen DeeDee(Uat das dis batan du?) nu invatam multe in viata asta.

In rest.. Care ma ia si pe mine maine de la Eroi ? (a se descoperii de ce sunt nervos)

Când ai nevoie de dragoste

A se specifica de la bun inceput ca midnight-killers nu se va transforma in cenaclul literar. e doar un moment din ala al zilei cand eu ascult jazz si sunt mai melancolizat. de aici rezulta urmatoarele. am nevoie de-o femeie.





când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşti dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

de Mircea Cartarescu

fragment de somn.

Inchid ochii. Stiu ca nu voi putea adormi. E greu sa nu faci nimic, sa fugi si sa dormi. Starea de oboseala imi trimite visuri. Niste pete rosii care se tot misca, mai pierd din culoare, incepe sa apara de sub ele un alb, dup'aia albul ocupa tot spatiul. E un alb auriu si are o viteza extraordinara. Incep sa ametesc dar nu deschid ochii. Simt ca albul e in stare sa ma orbeasca. Brusc se loveste de ceva si se opreste. Mii de ganganii negre se misca in toate directiile. Incerc sa ma concentrez asupra uneia. Totul devine limpede. Le descopar ordinea, le urmaresc cum curg incet mai departe, cum litera se lipeste de litera formand un cuvant ce se uneste cu alt cuvant permitand textului sa traiasca, sa-si simta puterea in sangele care circula. Ma las in voia lui. Citesc in adormire. Doamne, numai sa nu uit, numai sa nu uit atunci cand ma trezesc.

Daca mi-as aduce aminte toate ideile geniale ce le visez as avea acum bani sa plec acasa.

AZI : ce sa faci cand te fugateste un iepure urias printr-un labirint foarte verde.

Trebuie sa stii intotdeauna cat e ceasul.

E o treaba de bun simt sa stii cat e ceasul in general, insa in astfel de situatii poate deveni a life-saver.

De ce anume sa stii cat e ceasul ? Pentru ca odata la fix 37 de minute si 24 de secunde va trece pe la coltul cel mai de nord al labirintului o caruta trasa de un trabant din care va cobora un clovn; acesta va apasa butonul de pe nas care va actiona usa portbagajului sa se deschida. In interiorul portbagajului se afla doi saci identici, unul cu tipete de sobolan si unul cu alune. Atentie, clovnul se sperie daca tipa sobolanii, apasa din nou nasul, se inchide portbagajul si caruta trasa de trabant demareaza in tromba fugind cu tot cu alunele.

Ceea ce nu e bine si anume pentru ca tu ai nevoie de alune. Ai nevoie de alune pentru ca te vei duce la veverite cu ele, le vei mituii si ele iti vor da banane. Acuma, bananele taiate felii rotunde pe latime, nu foarte groase, date printr-un pahar de vanilie si rom si apoi prajite intr-o tigaie Tefal cu Termospot, le vei asambla cu o budinca facuta cu vanilie si lapte proaspat de vaca. Cu aceasta budinca il vei servii pe ceasornicar. Care iti da ceasul.
Dap.

Fugi, cam asta faci cand te urmareste un iepure urias printr-un labirint foarte verde.Daca se putea sa nu fie un cerc inchis si deschis de ceas va spuneam ca din budinca facuta din vanilie, lapte proaspat si banane prajite – luate cu schimbu’ de la veveritele carora le-ai dat la schimb alune pe care nu le-ai confundat cu tipetele sobolanilor pentru ca ai soptit Catharles si unul din ei s-a speriat si s-a miscat in sac -

Am facut o tarta pe care i-am servit-o iepurasului.

Drepturi de autor RdD

De ce iubim femeile ?

Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada
drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, cica sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca isi deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva problema
care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza.
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au
de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din
ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.

Mircea Cartarescu

life..

Viaţa e scurtă, încalcă regulile, iartă repede, sărută încet, iubeşte cu adevărat, râde necontrolat şi nu regreta nimic care te-a facut să zâmbeşti.
Viaţa s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care ai sperat-o, dar dacă tot suntem aici, să dansăm…

dupa fumuri sunt eu.

Fumez. Imi place sa fumez. Imi place fumul si gustul de tigara. Fumez cu mare pofta, drag si dedicatie la cafea. Cele doua gusturi sunt asociate si, in timp ce fumez si pufai, imi aduc aminte.. Ceasca de cobalt intunecat, un albastru aproape negru, si interiorul alb, patat cu urmele de zat de cafea. Fumez prea mult si sunt un ticalos. Tusesc, fac cerculete in aer, sau slobozesc din virful buzelor tuguiate o ţevuşcă alburie de fum. Sunt inconjurat de fum. Sunt un fum cu totul. Iar tigara poate fi tinuta sictirit in virful buzelor in timp ce vorbesti, neglijent in virful degetelor in timp ce gesticulezi, sau periculos smechereste in causul palmei, cu virful in interior, indreptat inspre incheietura in timp ce scuipi obraznic printre dinti. Poti sa stai intins pe spate sa fumezi, sa sufli fumul in sus si sa nu faci nimic, privind tavanul. Poti sa ceri o tigara imprumut, te poti opri la o tigara, sau o poti chiar poşti; sau poti sa o fumezi dupa - si ce gust bun are atunci, de saliva, sex si carne, de inima care bate si mina care tremura.

Deja e ora 08:01 scriu la foc automat tot ce-mi fulgera prin minte. Incerc sa fac pe plac unui cititor enigmatic .. Ba ! CumparSomn

cam asta se scrie cand nu dorm

Sa dorm. Sa dorm prea mult. Sa ma trezesc, sa stiu ca e tarziu, sa aud cum lumea incepe sa se miste, cum oamenii se trezesc si zgomote se pun in miscare si, fara nici un sentiment de vina, sa ma culc la loc. Sa dorm iar. Sa-mi sune telefonul, sa-l inchid, sa ma intind si sa ma culc din nou si sa dorm bine, mult, greu, indecent de mult. Sa dorm atat de mult incat sa nu spun la ce ora m-am trezit si pe urma sa ma culc din nou. Sa dorm iarna: in camera e frig, sub plapuma e cald si bine. Sa ma rasfat, sa ma trezesc, sa ma pis, aaah, ce bine e, si sa dorm iara. Sa trag un pui de somn, ma intind nitel, cu picioarele in sus pe canapea si sa motai. Ma trezesc, am fata botita si ma doare bratul pe care am dormit. E bratul meu, dragutul de el, il mangai, il frec, il mases, il sarut si-l iau cu mine in pat si dorm. Ocup tot patul, ma intind de-a curmezisul, iau perna in brate, dorm pe spate, ca un rege, cu mainile si picioarele desfacute, pe o parte, pe cealalata parte, pe burta. Si cand toate astea se termina si ma trezesc, ca trebuie neaparat, ca e musai sa ies din casa, sa ma culc la loc si sa visez din nou.

Noapte buna sau buna dimineata !?

intre vise si fitze

Noaptea ne lipseste viata de noapte..

Am ajuns sa recunosc noaptea pe strada masini. Le fel ca mine proprietarii lor fug din case si patineaza seara de seara. Ne culcam pe la patru, iesim pe la unu si uneori ne mai oprim si intram in vorba. Nu ne cunoastem prea bine, suntem anonimi; mai putin eu; si nu ne intersectam in timpul zilei. Fratia noptii. Varcolaci urbani manati pe asfalt de ritmuri biologice atipice. Si cu totii ne gandim ce bine ar fi daca ? daca ar exista un cinematograf de noapte, unde sa intram cand avem noi chef, unde sa se fumeze, Martini, aer conditionat, fotolii rosii imense, fete cu fuste scurte, filme cu bataie, groaza, arta, idioti, filme pe care noi le cerem conducerii si pe care conducerea ni le aduce. Sau. Un drive in. Sau. O piscina. Mare, lunga, buna, curata, adanca, cu trambuline si jacuzzi, undeva pe malul unui lac, fara marlani-mitocani-si-curvele-lor-machiate-ca-niste-curve. Sau. O pista de curse. Standuri, masini de inchiriat, viteza, si o trupa de rock pe un podium pe dedesuptul caruia trecem noi cu 284 la ora. Sierra Tequila. Sau. Un salon de masaj japonez, minimalist, cu gheise virgine, uleiuri, candela, anime, hentai, sake si poate ceva bondage. Sau bowling, biliard, curse de caine, de cai, de melci, de viezuri, curse, pariuri ilegale, meciuri de box. Sau. Ceai, carti, reviste, politicieni in pielea goala langa aparatul de tras suturi in fund. Sau. Cazinouri fara crupieri, doar cu noi la mese, castigand constant cate un milion de dolari in bancnote mici, intr-o geanta mica de piele neagra. Sau. Poligon. Arme, gloante, Colt, Remington Pump Action, Steyr, Vintovka, Browning. Atat.
Si cred ca ar fi cam bine, nu?

pizdaru' bezmetic si genial

oare de ce o fi atat de greu sa convingi niste oameni de care chiar iti pasa ca, intr-o lume de canalii, tu esti altfel? dumnezeu stie...
am eu multe defecte, sunt stricat, fut in stanga si-n dreapta, nu duc paharu' la ureche, da' macar am pretentia ca sunt om.

Welcome to Bukarest

Ai in jur de 20-25 de ani si te trezesti intr-o tara de la care ai multe de invatat, intre oameni de doua ori mai destepti decat tine si de trei ori mai isteti. In fiecare clipa cineva din jurul tau stie mai multe ca tine, a trait mai multe ca tine, a citit mai multe, a mancat mai mult rahat si implicit a depasit stadiul naivitatii. In fiecare moment cineva de langa tine a vazut filmele cele mai bune, a ascultat cea mai buna muzica si a futut cele mai bune femei si s-a pisat in mare de mai multe ori ca tine si se tine la bautura mai bine ca tine si a incercat mai multe droguri ca tine. Intotdeauna cineva din jurul tau a facut mai multe facultati ca tine si s-a lasat de mai multe ori de facultate ca tine. Tara in care fiecare te stie cand erai putoi, asa ca lasa ba impresiile. Tara in care fiecare poarta orarul complexelor si frustrarilor celorlalti. Tara in care fiecare toti poarta tricouri imprimate cu Undercover bitch. Tara in care mereu cineva isi baga pula mai inspirat decat tine in Miorita, Mesterul Manole si-n curva de Romania. Toti stiu mai bine ca tine cum sa deschida o afacere, toti au mai multe combinatii si toti au mai multe relatii. Traim in tara unde fiecare se crede mai destept decat ceilalti doi romani de langa el. Este o realitate statistica. E singura explicatie a faptului ca noi suntem premiantii olimpiadelor internationale, iar ei iau premiul Nobel. In orice mediu te-ai afla vei gasi aceasta lege tatuata in creierul oricarui destept. Tara in care cei bogati sunt hoti, iar cei saraci sunt prosti. Tara in care privim talk-show-uri pline de idioti in stare sa-ti explice si sa-ti interpreteze orice. O bascula cu editorialisti, analisti politici si economisti in stare sa-ti ofere iluzia coerentei si inteligibilitatii universului care oricum se screme pentru indeplinirea dorintelor tale. Tu, telespectatorul abil, oricum le stiai pe toate dinainte. Esti un om cult, ce pula ta, citeai pe Heidegger cand Cristian Tudor Popescu isi cumpara prima geaca de piele, nu-i asa? Emisiuni in care o stirba din generatia Cernobal e tradata in dragostea-i ei imaculata, alte emisiuni in care alta stirba isi cere iertare ca i-a supt inteligenta vecinului. Stiri in care cumnati, veri, nepoti isi uita cutitele si topoarele in alti cumnati, veri si nepoti, stiri palpitante in care un iepure a cazut dintr-o caruta intr-un sat din judetul Iasi (oricum toate stirele valabile sunt transmise de Pro Tv). Radiografia Romaniei reale facuta de vedetele ce merg cu tramvaiul, cacatul din care vom mosi utopiile viitoare, material liric pentru poeziile tineretului nostru talentat, material epic pentru romanele cu care ne vom pisa pe premiul Nobel. Dormiti linistiti, vom fi salvati de altii. Tara in care toti avem joburi temporare. Lucrez temporar la Mc Donald's, lucrez temporar ca vanzator de ziare, lucrez temporar la un call center, lucrez temporar ca ospatar, mananc temporar rahat. Iar daca nu lucram temporar, suntem consilieri in vanzari, assistent manager, junior copywriter, sys admin si alte pompozitati intalnite pe best(blow)jobs.ro. Orice castiga mai bine ca tine e mai inteligent ca tine, e mai practic ca tine si are un telefon mai valabil ca al tau cu care-ti va distruge erectiile. Tara in care doar vecinii nostri asculta manele si doar prietenii nostri se uita la filme porno si ni le povestesc. De asta stim atat de multe. Tara in care doar pula mea este obiectiva si pertinenta in opinii. Tara in care oricine din jurul tau e mai nefutut si mai onanist decat tine. Tara in care tarfa nu e doar un substantiv colectiv. Tara in care romanii sunt isteti doar in bancuri. Tara in care intotdeauna viitorul este tatuat pe capra vecinului.

Tara in care nimeni nu-l citeste pe Coelho pentru ca toti debordam de desteptaciune spirituala, eterica si astrala. Modele din pula. Arata-i oricui un citat, un fragment ce te-a entuziasmat. Ti-ai pierdut timpul, el oricum stia asta, nu era nevoie sa o afle dintr-o carte. Trimite-i cuiva o melodie ce te-a fascinat. Nu era nevoie, el oricum iti recomanda un Florin Chilian, Tapinarii, Mihai Margineanu, Ada Milea si tot asa..
Traim intr-o tara plina de comentatori. Sondaje pe strada, suporteri ce stiu mai multe decat antrenorul, o generatie a lui 'daca eram in locul lui...', o generatie ce se trezeste dimineata ca sa comenteze pe forum-uri, blog-uri, o generatie ratata.

Tara in care mint rubbing-ul e mai cool decat folosirea englezismelor. Toti le stim; suntem o natiune de poligloti. Iar cine nu stie, nu e atat de prost sa intrebe pe cineva.
Cand rahatul a devenit scenariu de telenovela s-a inventat Romania contemporana. Sa fim sanatosi. O Romanie in care pula vecinului e totdeauna mai bleaga decat a ta, iar pizda oricarei colege si prietene e mai comentabila decat a ta. O tara in care doar tu oferi sex oral iubitului tau, iar toate celelalte iau muie. In rate, cu giranti.
Te-ai nascut aici? Atunci bine ai venit in tara in care toti sunt prosti, arivisti si curve cu exceptia unuia singur: tu insuti. Tara in care traiesti intr-un mediu mizer, obscur si mediocru ce are doar meritul si onoarea existentei buletinului tau.

Concluzia ?

Romania este tara in care niciodata, nimic nu se termina..

...o lume inchisa in monitoare.

This is our world, this is our freedom. Our liberty is just as real as a web page or as the letters on the screen, just as real as a TV show or a commercial, or even more, as real as the contents of a novel. This is our freedom! Bounded by the relationship which characterizes us in respect to the world, our freedom is viewed as the power to keep up with everything which is modern, new or hip, the power to do whatever you like without looking too far or too deep, but in fact is our power to disregard all this! It is our power (our will) to overcome the surface, to overcome that "ourself" - the embedded-in-us-physical-law of the lowest energy... our laziness. I don't want your freedom, honey, I want mine!

The greatest liberty I have is the liberty to overcome myself, to become better... the rest are details and they will stay like this!

work..

Property Of Mitnick, Drepturi de Replicare rezervate. ©2008

work.. de dimineata

Property Of Mitnick, Drepturi de Replicare rezervate. ©2008

work..

CopyRIGHT Kevin David Mitnick©2008